Salut,

sper că zilele trecute ți-au fost unele cu soare și liniște. Data trecută, am vorbit despre comportamentul agresiv, astăzi a venit rândul și comportamentului pasiv-agresiv.

Dacă ai întrebări sau pur și simplu o părere care ne-ar putea ajuta pe noi toți, cititorii, poți să lași un mesaj într-un comment, mai jos.

După cum îi spune şi numele, comunicarea pasiv-agresivă este o combinație de pasivitate şi agresivitate. Dacă în comunicarea pasivă nevoile tale sunt mai importante ca ale mele, iar in cea agresivă nevoile mele sunt mai importante ca ale tale, în comunicarea pasiv-agresivă dacă nevoile mele nu sunt importante, nici ale tale nu trebuie să fie. Nu comunic clar nevoile mele (dar mă aștept să știi care sunt ele oricum), trimit mesaje neconforme cu modul în care mă simt cu adevărat și ceea ce vreau cu adevărat, iar nevoia ta de a fi respectat(ă) este inexistentă pentru mine.

Este poate cel mai toxic şi dificil de recunoscut stil de comunicare. Oamenii care folosesc acest stil de comunicare tind să-şi exprime sentimentele negative într-un mod indirect. Există o mare discrepanță între ceea ce spun şi ceea ce gândesc. Cel care foloseşte predominant acest stil de comunicare, consideră că este incapabil să se exprime deschis și cinstit, mai ales dacă ceea ce gândește este negativ. Prin urmare, el va comunica într-un mod subtil, indirect și manipulator.

Oamenii pasiv-agresivi au adesea dificultăți în a-și asuma responsabilitatea pentru propriile acțiuni și îi acuză pe ceilalți pentru greșelile lor. Atitudinea ambivalentă pe care o are un comunicator pasiv-agresiv în relație cu ceilalți, duce de cele mai multe ori la un ciclu vicios de evitare și conflict. Comunicatorii pasiv-agresivi vor folosi deseori sarcasmul ca mod de a-și masca sentimentele.

Exprimări specifice în comunicarea pasiv-agresivă:

– nu, nu sunt supărat(ă)

– în cadrul unei dispute va spune „e ok” în timp ce în interior simte furie

– mă abțin să nu-i spun vreo două

– tu ştii mai bine (pe un ton ironic)

– nu asta am vrut să spun

– ce s-a întâmplat?

– nimic!

– bine, cum spui tu!

Dacă nu ești încurajat să fii deschis și sincer cu privire la sentimentele tale de la o vârstă fragedă, poți folosi comportamentul pasiv-agresiv ca o alternativă la abordarea problemelor.

Iată câteva exemple de stil de comunicare pasiv-agresiv:

– sarcasm

– sabotare subtilă

– este cel mai bun plătitor….de polițe

– nu uită uşor nedreptatea care i s-a făcut

– se preface că este cooperant, în timp ce subconștient face sarcini incorect

– retragere emoțională

– bârfă

– se victimizează

Agresivitatea pasivă poate părea o modalitate mai ușoară de a face față emoțiilor fără să fii nevoit să te confrunți cu sursa furiei tale. Doar că modalitatea asta de a face față situațiilor stresante, menține acel ciclu vicios de evitare – conflict.

Gândește-te la o perioadă sau la o persoană cu care ai fost pasiv-agresiv, ce gândeai și ce simțeai cu adevărat? Acum, poți conştientiza şi îți poți schimba modul de gândire din: „Nici nevoile mele, dar nici ale tale nu sunt importante” în „Şi nevoile tale şi nevoile mele sunt la fel de importante”.

În relație cu un comunicator pasiv-agresiv, este bine să comunicăm direct, deschis, cu empatie, transmițând mesajul cât mai clar. O persoană care foloseşte preponderent stilul pasiv-agresiv este evitantă. Aşa că, este bine să comunicăm cât mai afirmativ, folosind „Eu” în loc de „Tu”.

Până data viitoare, rămâi în echilibru și fii bine cu gândurile tale.

Pe curând.